Operația de splină (splenectomia)

Splenectomia este intervenția chirgicală prin intermediul căreiaeste îndepărtată splina, parțial sau în totalitate.

Operația de splină - splenectomia poate fi realizată cu următoarele scopuri:

• scop diagnostic, pentru identificarea diferitelor afecțiuni hematologice
• scop terapeutic, reprezentând tratamentul de elecție în cadrul anumitor afecțiuni, precum bolile limfoproliferative, care pot determina afectarea secundară a splinei (leucemia prolimfocitară, leucemia cu celule B, limfomul de zonă marginală, leucemia cu celule păroase, etc.)
• pentru stadializarea diferitelor tipuri de afecțiuni, precum boala Hodgkin, leucemia cu celule păroase, alte boli proliferative etc.
• pentru monitorizarea bolnavilor cu hipersplenism sau distrucții ale celulelor sangvine mediate imun.

În cazul afecțiunilor neoplazice, splenectomia poate determina scăderea semnificativă a încărcăturii tumorale şi poate corecta anemia sau trombocitopenia.

Care sunt însă principalele indicații ale splenectomiei? Ce presupune această intervenție chirurgicală? Care sunt principalele urmări şi complicații ale splenectomiei? Şi cum pot fi corectate aceste consecințe negative?
În cadrul acestui articol vom dezbate acest subiect şi vom răspunde pe rând la fiecare întrebare. [1], [2]

Indicațiile splenectomiei

După cum spuneam anterior, splenectomia poate avea obiective diferite, iar indicațiile acestei intervenții chirurgicale variază în funcție de acestea.

Operația de splină (splenectomia) efectuată în scop terapeutic este recomandată în cadrul următoarelor afecțiuni:

• Abces splenic cu septicemie
• Traumatisme splenice
• Infarct splenic (produs prin embolie sau prin torsiune de pedicul)
• Anevrism arterial sau venos rupt
• Tromboză de venă splenică asociată varicelor gastrice rupte
• Ocluzie intestinală produsă prin volvulus sau prin compresiune
• Purpura trombocitopenică imună
• Tumori splenice benigne
• Sferocitoză ereditară
• Chist hidatic splenic
• Tumori maligne primare localizate
• Anemie hemolitică autoimună
• Sindromul Felty
• Purpura trombotică trombocitopenică
• Pancitopenia splenică
• Neutropenia splenică
• Metaplazia mieloidă
• Leucemia granulocitară cronică
• Leucemia cu celule păroase
• Leucemia limfatică cronică
• Luesul splenic
• Ciroza splenică
• Boala Nieman-Pick
• Boala Gaucher
• Ciroza cu hipertensiune portală şi hipersplenism
• Tumori splenice metastatice
• Malarie.

Splenectomia este recomandată în scop diagnostic în cadrul următoarelor afecțiuni:

• Limfoamele non-Hodgkin
• Limfoamele Hodgkin aflate în stadiul IA sau IIB
• Tumori splenice de etiologie neprecizată.

De asemenea, splenectomia poate fi indicată în scop tactic, în cadrul următoarelor tipuri de intervenții chirurgicale:

• Gastrectomie totală
• Hemicolectomie stângă
• Pancreatectomie totală
• Pancreatectomie stângă
• Sunt splenorectal
• Nefrectomie stângă
• Esofagoplastie. [3], [4], [5]

Ce presupune operația de splină (splenectomia)

Pregătirea preoperatorie a bolnavului care urmează să fie supus unei splenectomii presupune următoarele aspecte:

• determinarea hemoleucogramei complete şi a examenului biochimic al sângelui
• determinarea electroforezei proteinelor serice, dozarea imunoglobulinelor IgA, IgG şi IgM
• reechilibrare hidroelectrolitică şi volemică (pentru restabilirea statusului hemodinamic)
• efectuarea vaccinurilor antimeningococic, antipneumococic şi anti-Haemophilus influenzae
• determinarea testelor de funcție plachetară
• administrarea antibioprofilaxiei cu Amoxicilină sau cefalosporine de generația a treia sau a patra, pentru prevenirea infecțiilor intraoperatorii sau postoperatorii
• administrarea medicamentelor antiemetice și antisecretorii gastrice.

Înainte cu 8-12 ore de efectuarea intervenției chirurgicale, se recomandă întreruperea aportului de alimente solide. De asemenea, cu șase ore înainte de efectuarea intervenției se recomandă sistarea consumului de lichide.
Intervenția chirurgicală se realizează sub anestezie generală, realizată pe cale intravenoasă cu intubație orotraheală.
Principalul obiectiv al splenectomiei este reprezentat de păstrarea polului superior al splinei și îndepărtarea restului de țesut splenic.
Pentru efectuarea procedurii chirurgicale clasice, bolnavul este așezat în decubit lateral. Se efectuează o incizie la nivelul flancului abdominal drept, prin intermediul căreia chirurgul pătrunde în cavitatea peritoneală. La acest nivel, are loc incizia ligamentului splenocolic și a porțiunii inferioare a ligamentului frenocolicse secționează vasele gastroepiploice (care asigură vascularizația polului splenic superior), se disecă și se izolează vasele sangvine de la nivelul hilului splenicse secționează capsula splenică circumferențial (la 5 mm în țesutul devascularizat) și se disecă în continuu țesutul splenic, până în momentul eliminării zonei nevascularizate.
În urma intervenției chirurgicale se realizează hemostaza și se plasează două tuburi de dren la nivelul lojei splenice.
Splenectomia laparoscopică este similară splenectomiei clasice, dar este realizată prin intermediul unor instrumente chirurgicale special concepute, conectate la un ecran de calculator, introduse în interiorul cavității peritoneale prin intermediul unei incizii efectuate în peretele abdomenului, la nivelul flancului abdominal stâng.
În perioada postoperatorie se recomandă administrarea antibioterapiei, pentru a preveni apariția infecțiilor postoperatorii, administrarea de analgezice, pentru combaterea durerii postoperatorii și tromboprofilaxie (administrarea de heparină nefracționată, datorită riscului crescut de tromboză postsplenectomie). [1], [2], [3], [4], [5]

Consecințele clinice ale splenectomiei

Consecința imediată a splenectomiei este reprezentată de creşterea numărului de leucocite şi de trombocite, care va dispărea pe parcursul în decursul a 14-21 de zile de la intervenție. Pe termen lung, splenectomia poate avea efecte reduse asupra profilului hematologic.
Cea mai severă consecință a splenectomiei este reprezentată de creşterea riscului de contractare a infecțiilor bacteriene, cele mai incriminate fiind Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae, meningococul şi bacteriile gram negative intestinale.
Conform datelor din literatura de specialitate, bolnavii aflați sub vârsta de 20 de ani, supuşi splenectomiei, sunt expuşi riscului de a contracta infecții severe cu Streptococcus pneumoniae.
Totodată, riscul de a dezvolta o septicemie în primii zece ani de la efectuarea splenectomiei, este de 7%.
Studiile realizate in acest sens au arătat că, din totalitatea bolnavilor supuşi unei splenectomii, aproximativ 25% dezvoltă o infecție în primii trei ani de la efectuarea intervenției chirurgicale, iar 15% prezintă infecții polimicrobiene.
O altă consecință a splenectomiei este reprezentată de riscul crescut de a contracta boli parazitare, precum babesioza, etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Complicațiile operația de splină (splenectomia)

Principalele complicații ale splenectomiei sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• infecția postoperatorie
• tromboza postsplenectomie
• sângerare postoperatorie
• septicemie. [1], [2]