Operația de transplant renal

Rinichii sunt deseori sediul anumitor afecțiuni structurale sau funcționale, mai mult sau mai puțin severe. Cel mai frecvent, diferitele afecțiuni ale rinichilor sunt tratate prin intermediul tratamentului medicamentos, conservator. Există însă anumite tipuri de afecțiuni renale, caracterizate prin alterarea ireversibilă a structurii renale și pierderea totală a funcții renale. În cazul afectării severe și ireversibile a funcției renale, rinichii nu mai produc urină, nu mai asigură echilibrul hidro-electrolitic și acido-bazic, nu mai produc substanțe hormonale și cel mai grav, nu mai asigură excreția produșilor de catabolism și a substanțelor străine, cu acumularea acestora în organism și apariția anumitor complicații, precum creșterea presiunii sangvine, instalarea insuficienței renale acute, etc. În acest ultim context, se impune tratamentul chirurgical de îndepărtare a rinichiului afectat. Nefrectomia este o alternativă terapeutică a tratamentului medicamentos, însă este foarte dificil de realizat, din cauza riscului de suprasolicitare ulterioară a rinichiului contralateral, neafectat.

Transplantul renal reprezintă opțiunea salvatoare în cazul bolnavilor cu afecțiuni renale cronice, care urmează să fie supuși unei intervenții chirurgicale de nefrectomie (îndepărtare a rinichiului).

Transplantul renal este o procedură chirurgicală care presupune prelevarea unui rinichi de la o persoană donatoare (o persoană sănătoasă care acceptă procedura de donare a unui rinichi, o persoană aflată în moarte cerebrală sau o persoană care a murit recent, fără să fie cunoscută cu vreo afecțiune renală) și plasarea sa în organismul unei persoane care prezintă o afecțiune renală ireversibilă.

În cazul în care transplantul renal nu este accesibil bolnavului, sau în caz de contraindicații a transplantului renal, hemodializa reprezintă o alternativă terapeutică. Spre deosebire de transplantul renal, hemodializa asociază câteva riscuri pentru bolnavul în cauză:

• agravarea calității vieții acestuia,
• necesitatea impunerii unor restricții alimentare,
• risc crescut de infectare cu diferite tipuri de virusuri sau bacterii și
• riscul crescut de deces. [1], [2], [3], [4]

Recomandările și contraindicațiile transplantului renal

Transplantul renal este recomandat în cazul bolnavilor diagnosticați cu boală renală cronică.

Transplantul renal este contraindicat în următoarele circumstanțe:

• afecțiuni cardiace severe
• vârstă înaintată
• abuz de alcool sau de droguri
• afecțiune neoplazică diagnosticată recent sau aflată sub tratament chimioterapic sau radioterapic
• afecțiuni psihiatrice slab controlate sau necontrolate prin tratament specific. [1], [2], [3], [4]

Pregătirea preoperatorie în cazul transplantului renal

Pentru obținerea unei indicații clare a transplantului renal, bolnavii diagnosticați cu boală cronică de rinichi sunt supuși unei examinări clinice și paraclinice amănunțite. Această examinare trebuie să cuprindă examinarea fizică și psihologică a bolnavului, determinarea hemoleucogramei complete și a examenului biochimic al sângelui (care trebuie să cuprindă obligatoriu cei doi parametri biologici de evaluare a funcției renale și anume ureea și creatinina), radiografia lombară, tomogafia computerizată și rezonanța magnetică nucleară.

Îniante de efectuarea procedurii chirurgicale, se recomandă respectarea anumitor măsuri de către bolnavul în cauză, pentru a evita apariția unor complicații intraoperatorii sau postoperatorii, mai mult sau mai puțin severe. Aceste măsuri sunt:

• întreruperea consumului de alcool și a fumatului
• întreruperea administrării de anticoncepționale, antiiflamatoare, anticoagulante și antiagregante plachetare cu aproximativ două săptămâni înainte de efectuarea procedurii chirurgicale
• întreruperea consumului de alimente și lichide cu 12 ore înainte de efectuarea procedurii chirurgicale
• evitarea efectuării pocedurii chirurgicale în timpul sarcinii sau în perioada menstruală la femei. [1], [2], [3], [4]

Modul de desfășurare a transplantului renal

Transplantul renal este o procedură chirurgicală laborioasă, cu risc major, desfășurată sub anestezie generală, cu intubarea și ventilarea bolnavului în cauză. Din cauza riscurilor asociate, pe toată durata procedurii chirurgicale sunt monitorizate funcțiile vitale ale bolnavului (frecvența cardiacă, frecvența respiratorie, tensiunea arterială, saturația în oxigen a sângelui periferic și diureza) cu ajutorul unor instrumente speciale (electrozi care reproduc activitatea electrică a cordului, cateter urinar, pulsoximetru) conectate la un monitor care reproduce valoarea normală a acestor parametrii, determinată în timp real.

Procedura chirurgicală de transplant renal presupune efectuarea unei incizii la nivelul abdomenului inferior, care permite accesul în cavitatea abdominală. Prin intermediul acestei incizii, cu ajutorul bisturiului chirurgical, medicul chirurg secționează rinichiul afectat și îl înlocuiește cu rinichiul sănătos, obținut de la donator, suturând vasele de sânge ale noului rinichi la vasele de sânge secționate și ureterele noului rinichi la vezica urinară a bolnavului. [1], [2], [3], [4]

Îngrijirea postoperatorie în cazul transplantului renal

În urma efectuării procedurii chirurgicale de transplant renal, bolnavul în cauză este poziționat într-un salon din cadrul serviciului medical de anestezie terapie intensivă, unde va fi monitorizat în permanență până la cuparea efectului anestezicelor, cu revenirea stării de conștiență și restabilirea tuturor celorlalte funcții din organism, abolite cu ocazia administrării substanțelor anestezice.

De regulă, noul rinichi începe să funcționeze la scurt timp după transplantare, însă există și cazuri în care inițierea activității fucnționale a noului rinichi apare și la câteva zile de la transplant, chiar și la câteva săptămâni, fiind necesară efectuarea temporară a hemodializei.

În perioada postoperatorie imediată se recomandă asepsizarea regulată a plăgii operatorii cu soluții pe bază de apă oxigenată, betadină sau rivanol, izolarea plăgii operatorii prin aplicarea locală regulată a unui pansament din tifon steril, determinarea zilnică a parametrilor biologici care indică funcția renală (ureea și creatinina) și administrarea medicamentelor imunosupresoare, pentru prevenirea apariției rejetului de organ. De asemenea, pentru a preveni infectarea plăgii operatorii, poate fi recomandată administrarea de antibiotice.

La externare, bolnavului i se recomandă determinarea ureei și a creatininei la perioade de timp regulate, pentru evaluarea funcției renale, administrarea medicamentelor imunosupresoare conform prescipției medicale (deseori este necesară administrarea acestor medicamente pentru tot restul vieții bolnavului în cauză), reluarea progresivă a activităților cotidiene (cu evitarea efortului fizic intens), respectarea unui regim alimentar echilibrat, respectarea orelor de somn și de odihnă și evitarea fumatului și a consumului de alcool. [1], [2], [3], [4]

Complicațiile transplantului renal

Printre complicațiile care pot apărea în urma efectuării transplantului renal se numără următoarele aspecte patologice:

• sângerare intraoperatorie sau postoperatorie
• embolie pulmonară
• infecția plăgii operatorii
• infecția urinară
• eșecul procedurii chirurgicale de transplant renal
• rejectul de organ
• primirea unui rinichi infectat cu virusuri hepatice, virus HIV, etc.
• tulburări de ritm cardiac secundare anesteziei
• reacție de hipersensibilitate apărută în urma administrării substanțelor anestezice
• stop cardio-respirator.

Pe lângă aceasta, mai pot fi descrise anumite complicații care pot apărea în urma administrării medicației specifice pentru prevenirea rejetului de organ (medicamente imunosupresoare). Aceste complicații sunt:

• creșterea tensiunii ateriale
• creșterea nivelului de colesterol
• apariția diabetului zaharat
• osteoporoză
• osteonecroză (distrugerea structurii osoase)
• pierderea sau ceșterea excesivă a pilozității corporale
• acnee
• edeme
• creșterea în greutate. [1], [2], [3], [4]