Operația de rect

Rectul reprezintă ultimul segment al tubului digestiv, localizat în continuarea colonului și care se prelungește cu anusul. Din punct de vedere anatomic, rectul este alcătuit din două segmente:

• segmentul superior sau ampula rectală și
• segmentul inferior sau canalul anal.

Rectul prezintă o formă curbată, având o lungime cuprinsă între 14 și 18 cm și un diametru cuprins între 4 și 8 cm. Vascularizația rectului este asigurată cu predominanță de către arterele rectale superioară, medie și inferioară și de către venele și vasele limfatice care străbat această regiune. Din punct de vedere funcțional, rectul asigură depozitarea, reținerea și eliminarea materiilor fecale și ale gazelor intestinale, datorită aparatului sfincterian deținut în componență (alcătuit din sfincterul anal intern și sfincterul anal extern).

Rectul a reprezentat deseori sediul numeroaselor afecțiuni (boli inflamatorii, tumori benigne sau maligne, etc.). Multe dintre acestea pot fi corectate medicamentos, însă unele dintre ele necesită tratament chirurgical pentru îndepărtare. Principalele proceduri chirurgicale utilizate pentru tratamentul diferitelor afecțiuni ale rectului sunt:

• rezecția rectului (îndepărtarea chirurgicală a rectului în totalitate) și
• proctectomia (îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni a rectului). [1], [2], [3], [4]

Recomandările operațiilor de rect

Cel mai frecvent, proctectomia este recomandată în cadrul bolilor inflamatorii cu afectare rectală, fără răspuns la tratamentul medicamentos, precum boala Crohn sau colita ulcerativă.

Rezecția rectului are ca principală recomandare cancerul rectal. În cazul tumorilor maligne rectale avansate loco-regional, cu prinderea structurilor învecinate, alături de îndepărtarea chirugicală a rectului sunt eliminate și alte structuri anatomice din zonă, precum colonul sigmoid (intervenție care poartă denumire ade rectosigmoidectomie), ganglionii limfatici regionali care pot reprezenta adevărate stații metastatice (limfadenectomie) sau anusul (rezecție transanală). [1], [2], [3], [4]

Îngrijirea preoperatorie în cazul operațiilor de rect

Atât în cazul proctectomiei, cât și în cazul rezecției rectale complete, se recomandă respectarea anumitor măsuri în perioada preoperatorie, pentru a preveni apariția unor complicații intraoperatorii sau postoperatorii, multe dintre ele extrem de severe:

• întreruperea fumatului și a consumului de alcool cu cel puțin două săptămâni înainte de efectuarea operației de rect
• întreruperea administrării de anticoncepționale cu aproximativ o lună înainte de efectuarea operației de rect
• întreruperea administrării de anticoagulante cu cel puțin opt zile înainte de efectuarea operației de rect (pentru a preveni apariția sângerărilor masive intraoperatorii sau postoperatorii)
• întreuperea consumului de alimente și de lichide cu 12 ore înainte de efectuarea intervenției chirurgicale.
• evacuarea conținutului intestinal prin administrarea laxativelor sau prin efectarea clismelor evacuatorii.

Este contraindicată efectuarea operației de rect în timpul sarcinii sau în perioada menstruală.

Cu aproximativ 24 de ore înainte de efectuarea operației de rect, bolnavului îi sunt recoltate probe de sânge pentru determinarea hemoleucogramei complete și a examenului biochimic al sângelui; aceastea are drept scop evaluarea statusului biologic al bolnavului, pentru evitarea apariției complicațiilor în timpul sau după desfășurarea actului operator. [1], [2], [3], [4]

Modul de desfășurare al operațiilor de rect

După cum spuneam anterior, proctectomia reprezintă intervenția chirurgicală de îndepărtare a unei porțiuni a rectului pe când, rezecția chirurgicală a rectului reprezintă îndepărtarea rectului în totalitate. Atât proctectomia, cât și rezecția chirurgicală a rectului sunt două intervenții chirurgicale cu risc major, desfășurate sub anestezie generală, care necesită intubarea și ventilarea bolnavului și monitorizarea atentă a funcțiilor vitale (frecvență cardiacă și respiratorie, diureză, tensiune arterială și saturația în oxigen a sângelui periferic). Monitorizarea frecvenței cardiace se poate realiza prin intermediul electrozilor aplicați pe suprafața tegumentului cutiei toracice, conectați la un monitor care reconstituie activitatea electrică a cordului. Diureza poate fi monitorizată prin montarea unui cateter urinar. Tensiunea arterială poate fi monitorizată cu ajutorul unui holter, iar satuația în oxigen a sângelui periferic poate fi monitorizată cu ajutorul pulsoximetrului.

Realizarea proctectomiei sau a rezecției rectale impune efectuarea unei incizii la nivelul cavității abdominale, care să permită accesul la rect. Cu ajutorul instrumentelor chirurgicale este îndepărtată o porțiune a rectului (segmentul superior sau inferior), după care se realizează sutura colonului sigmoid de anus (procedură chirurgicală cunoscută sub denumirea de anastomoză colo-anală) sau rectul în totalitate. În cazul rezecției rectale, pe lângă rect mai pot fi îndepărtate grupele de ganglioni limfatici aflați în vecinătate, țesutul muscular și adipos aflat în vecinătatea rectului, o porțiune a colonului sigmoid și a anusului.

În literatura de specialitate sunt amintite mai multe proceduri chirurgicale de îndepărtare a rectului, precum:

• Rezecția transanală locală, realizată frecvent pentru tratarea cancerului rectal aflat în stadii incipiente de evoluție și prespune îndepărtarea rectului alături de structurile tisulare învecinate.
• Rezecția transanală endoscopică, utilizată frecvent pentru îndepărtarea cancerului rectal aflat în stadii avansate, cu tumoră rectală malignă de dimensiuni voluminoase, recomandată în cazul imposibilității de a realiza rezecția transanală locală.
• Rezecția anterioară joasă, utilizată frecvent pentru tratarea cancerului rectal aflat în stadiu I, II sau III de evoluție, cu localizarea tumorii maligne la nivelul segmentului rectal superior. Aceasta constă în îndepărtarea segmentului rectal superior afectat de către procesul tumoral, cu sutura colonului la segmentul rectal inferior.
• Rezecția abdominoperineală este utilizată în cazul tumorilor maligne localizate la nivelul segmentului rectal inferior și presupune îndepărtarea rectului în totalitate, alături de structurile musculare învecinate și anus. În urma acestei intervenții chirurgicale, se realizează stoma permanentă.
• Excizia totală a mezorectului este o altă intervenție chirurgicală care presupune îndepărtarea rectului în totalitate, alături de ganglionii limfatici regionali (limfadenectomie regională). Conform studiilor, excizia totală a mezorectului scade rata de recurență a cancerului rectal de la cinci la zece ani. [1], [2], [3], [4]

Îngrijirea postoperatorie în cazul operațiilor de rect

În urma efectuării operației de rect, bolnavul este așezat într-un salon de anestezie terapie intensivă, unde vor fi monitorizate în continuare funcțiile vitale, până la restabilirea stării de conștiență și a tuturor celorlalte funcții din organism, abolite în urma administrării substanțelor anestezice.

Postoperator se recomandă toaletizarea regulată a plăgii, prin asepsizarea acesteia cu o soluție pe bază de betadină, acid boric, apă oxigenată, rivanol sau cloramină și pansarea plăgii operatorii prin aplicarea locală regulată a unui tifon steril.

Reluarea activităților cotidiene, sociale și profesionale se poate realiza progresiv, cu evitarea efectuării efortului fizic timp de șase săptămâni după efectuarea intervenției chirurgicale. [1], [2], [3], [4]

Complicațiile operațiilor de rect

• infecția plăgii operatorii
• hemoragia intraoperatorie sau postoperatorie
• tulburări ale motilității intestinale (care pot merge până la întreruperea tranzitului intestinal)
• tulburări de urinare
• reacție de hipersensibilitate față de substanțele anestezice administrate, caracterizate prin dificultăți respiratorii
• embolie pulmonară
• afectarea cordului sau a creieruli de către substanțele anestezice
• tulburări sexuale
• tulburări de ritm carciac apărute în urma administrării anestezicului
• creșterea frecvenței scaunelor (complicație care dispare în decurs de aproximativ șase luni de la efectuarea operației de rect). [1], [2], [3], [4]