Operația de amigdale (amigdalectomia)

Amigdalectomia este intervenție chirurgicală de îndepărtare a amigdalelor.

Amigdalele fac parte din categoria organelor de apărare a sistemului imunitar și protejează organismul împotriva agenților patogeni, virusuri sau bacterii, care pătrund în interiorul corpului uman pe cale bucală sau respiratorie.

Amigdalele se află în prima linie de apărare a organismului împotriva diferiților agenți infecțioși (deoarece majoritatea din aceștia pătrund pe cale aeriană), din acest motiv fiind mult mai vulnerabile la infecții și inflamații, față de restul organelor imunologice de apărare.

De regulă, amigdalele se recomandă a fi îndepărtate atunci când se inflamază sau sunt sediul unor infecții repetate. Cel mai frecvent, amigdalectomia este mai frecvent recomandată în rândul copiilor, deoarece incidența infecțiilor și a inflamațiilor amigdaliene este mult mai mare în copilărie. [1], [2], [3], [4]

Care sunt indicațiile și contraindicațiile amigdalectomiei?

Cu toate că amigdalectomia este o intervenție chirurgicală, frecvent practicată de către medicii otorinolaringologi cu mult timp în urmă, indicațiile acesteia nu sunt clar definite, datorită părerilor împărțite a medicilor din domeniu.

Cu toate acestea, Academia Americană de Oto-Rino-Laringologie și Chirurgie Cervico-Facială recomandă efectuarea amigdalectomiei în următoarele circumstanțe:

• Infecții amigdaliene frecvente (mai mult de cinci sau șapte episoade de infecție amigdaliană pe an)
• Mai mult de patru episoade de infecție amigdaliană prezente într-un an, timp de doi ani consecutiv
• Mai mult de trei episoade de infecție amigdaliană prezente într-un an, timp de trei ani consecutiv
• Hipertrofie amigdaliană bilaterală (cel ami frecvent de natură inflamatorie), însoțită de dificultăți la respirație și la înghițire, tulburări de somn (apnee în somn, somn agitat, sforăit sever, etc.) și alte complicații cardio-pulmonare (respirație orală continuă, respirație urât mirositoare, tuse matinală, secreții nazale permanente, tulburări de vorbire, etc.)
• Hipertrofie amigdaliană unilaterală (cel mai probabil de origine neoplazică)
• Amigdalita cronică sau recurentă, apărută în rândul bolnavilor infectați cu streptococ beta-hemolitic, fără răspuns la tratamentul medicamentos administrat (amigdalite purulente, repetate)
• Flegmonul periamigdalian
• În cazul tumorilor amigdaliene, când se impune biopsia
• Sindromul de apnee în somn obstructiv
• Sângerare amigdaliană care nu poate fi oprită
• Existența unei tumori la nivelul gâtului sau a pasajului nazal, care determină îngreunarea respirației și obstruarea semnificativă a pasajului nazal
• Infecții otice recurente
• Sinuzită cronică
• Pierderea auzului.

Există însă și anumite situații în cadrul cărora este contraindicată efectuarea amigdalectomiee. Dintre acestea amintim:

• perioada menstruală
• apariția unui puseu de infecția acută amigdaliană, în ultimele șapte zile
• existența unor tulburări de coagulare
• prezența altor tipuri de infecții în organism
• existența unor afecțiuni cardiace sau pulmonare decompensate, asociate unui risc crescut de deces al bolnavului în urma administrării substanțelor anestezice, etc. [1], [2], [3], [4]

Ce presupune pregătirea preoperatorie în cazul amigdalectomiei?

Cu două săptămâni înainte de efectuarea amigdalectomiei se recomandă întreruperea administrării de aspirină sau alte medicamente anticoagulante sau antiagregante plachetare, deoarece acestea cresc riscul de sângerare postoperatorie.

De asemenea, cu două săptămâni înainte de efectuarea intervenției chirurgicale se recomandă întreruperea fumatului și a consumului de alcool, deoarece substanțele chimice aflate în componența acestor două pot îngreuna procesul de vindecare a leziunilor operatorii și pot favoriza inflamarea acestora.

Cu o săptămână înainte de efectuarea intervenției chirurgicale este contraindicată administrarea medicamentelor antiinflamatoare, deoarece acestea pot reduce reacția de apărare a organismului. Totodată, se impune renunțarea la consumarea suplimentelor alimentare pe bază de Ginkgo biloba sau sunătoare deoarece acestea pot conține substanțe care influențează în mod negativ vindecarea leziunilor operatorii și procesele de recuperare ale bolnavilor.

Cu aproximativ patru ore înainte de efectuarea intervenției chirurgicale se recomandă întreruperea alimentației și a consumului de lichide. Tot în aceeași perioadă, sunt determinate testele de sânge (hemoleucograma completă și examinarea biochimică a sângelui), pentru evaluarea statusului biologic al bolnavului în cauză.

Amigdalectomia necesară la copii se impune a se efectua după împlinirea vârstei de trei ani. [1], [2], [3]

Cum se desfășoară amigdalectomia?

Amigdalectomia este efectuată de către medicul otorinolaringolog și de cele mai multe ori poate fi realizată în ambulatoriu, dat fiind faptul că este o intervenție chirrugicală destul de ușoară. Aceasta presupune faptul ca după intervenție bolnavul să poată pleca acasă, nefiind necesară spitalizarea.

Amigdalectomia se realizează sub anestezie generală și durează, în medie, apoximativ 30 sau 45 de minute.

Pe tot parcursul intervenției chirugicale bolnavul este conectat la aparate, fiind monitorizate frecvența cardiacă, frecvența respiratorie, tensiunea arterială, saturația în oxigen a sângelui periferic și diureza. De asemenea, se montează o linie venoasă care va putea fi utilizată ulterior, în caz de apariție a unor situații de urgență (precum stop cardio-respirator sau reacție de hipersensibilitate la substanțele anestezice administrate).

Bolnavul este așezat pe masa chirurgicală sau pe scaunul chirurgical cu gura deschisă, sub o sursă de lumină; cu ajutorul unor instrumente chirurgicale speciale, amigdalele sunt detașate de structurile anatomice învecinate, iar mai apoi sunt îndepărtate prin intermediul cavității bucale. Astfel, nu este necesară efectuarea unor incizii pe suprafața tegumentului. [1], [2], [3], [4]

Ce presupune îngrijirea postoperatorie a bolnavului supus amigdalectomiei?

După efectuarea intervenției chirurgicale, bolnavul este pus într-un salon de anestezie-terapie intensivă până la revenirea completă a stării de conștiență și până la recuperarea integrală a tuturor funcțiilor organismului (abolite în urma administrării substanțelor anestezice).

După cum spuneam anterior, amigdalectomia este o intervenție chirurgicală ușoară, frecvent practicată în ambulator, nefiind necesară internarea bolnavului. În anumite cazuri mai severe, grevate de apariția complicațiilor, se recomandă internarea și corectarea acestora din urmă.

Perioada de recuperare a bolnavilor supuși intervenției chirurgicale de îndepărtare a amigdalelor, este cuprinsă în medie între 7 și 14 zile și variază în funcție de statusul biologic, vârstă și comorbidități.

În perioada postoperatorie, se urmărește reducerea febrei care poate apărea, prin administrarea de antiinflamatoare (precum Ibuprofen, Paracetamol, etc.), combaterea durerilor prin administrarea de analgezice (Algocalmin, etc.), ameliorarea grețurilor și a vărsăturilor prin administrarea de antiemetice și hidratarea corespunzătoare a bolnavului.

La două ore de la efectuarea intervenției chirurgicale, se poate relua alimentația și consumul de lichide. Se recomandă consumarea alimentelor de consistență moale (lichidă sau semisolidă, precum supe, ciorbe, legume fierte, griș în lapte, iaurturi, etc.) la temperatura camerei, pentru a preveni instalarea constipației. De asemenea, este interzisă consumarea băuturilor carbogazoase.

În primele 14 zile de la efectuarea intervenției chirurgicale se recomandă evitarea eforturilor fizice deaorece, acestea se pot solda cu apariția sângerărilor.

La 7 și la 14 zile postoperator se recomandă control medical obligatoriu. [1], [2], [3]

Care sunt posibilele complicații ale amigdalectomiei?

Principalele complicații care pot apărea în timpul sau după efectuarea amigdalectomiei sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Sângerare, fie intraoperator, fie postoperator (precoce sau tardiv). Conform datelor din literatura de specialitate, aproximativ 5% din copiii supuși amigdalectomiei, prezintă un episod de sângerare la o perioadă cuprinsă între cinci și opt zile postoperator. Mulți dintre aceștia necesită transfuzii de sânge, pentru înlocuirea sângelui pierdut.
• Febră
• Modificarea vocii
• Dificultăți de respirație, cauzate de edemul apărut la nivelul zonei operate; în cazul în care nu se intervine precoce, pentru reducerea edemului respectiv, se poate ajunge la stop cardio-respirator.
• Deshidratarea (secundară sistării aportului de lichide înainte de efectuarea intervenției chirurgicale). Formele severe de deshidratare necesită administrarea de fluide pe cale intravenoasă.
• Infecția plăgii operatorii. [1], [2], [3], [4]