Operația de micșorare a nasului (rinoplastie)

Rinoplastia este o procedură chirurgicală estetică de corectare a formei și a dimensiunii nasului. Prin intermediul rinoplastiei se poate realiza remodelarea nasului, corectarea profilului nazal, restabilirea simetriei nazale, corectarea deviației de sept (rinoseptoplastie), combaterea sforăitului și îmbunătățirea respirației.

Conform datelor obținute în urma studiilor efectuate pe acest subiect, rinoplastia se află pe locul trei în topul intervențiilor chirurgicale realizate în scop estetic.

Datorită localizării sale în regiunea centrală a feței, nasul este un detaliu anatomic deosebit de important pentru fizionomia unei anumite persoane. Aspectul, forma și dimensiunile nasului influențează într-un mod deosebit înfățișarea fizică și imaginea unei persoane.

Pe lângă aspectul inestetic creat, nu trebuiesc uitate nici disfuncțiile nasului care apar, în majoritatea cazului, pe fondul unor deformări ale acestuia. Nasul este un organ care aparține sistemului respirator și astfel, orice deformare a alinierii nazale poate duce la perturbarea respirației și la agravarea calității vieții persoanei în cauză.

Spre deosebire de rinoplastie, care este o procedură chirurgicală realizată mai mult în scop estetic decât terapeutic, rinoseptoplastia este intervenția chirurgicală realizată în scop terapeutic, de corectare a deviației de sept. [1], [2]

Indicațiile și contraindicațiile rinoplastiei

Rinoplastia este recomandată în următoarele circumstanțe:

• în cazul bolnavilor care prezintă un nas asimetric, neuniform, deformat sau de dimensiuni extrem de mari
• în cazul bolnavilor care au suferit traumatisme nazale, în urma unor accidente.

Printre contraindicațiile rinoplastiei se numără lipsa de necesitate a efectuării acestei proceduri chirurgicale, bolnavi diagnosticați cu anumite afecțiuni cronice, care pot dezvolta complicații în timpul intervenției chirurgicale și sarcina. [3], [4], [5]

Pregătirea preoperatorie a rinoseptoplastiei

Înainte cu două săptămâni de efectuarea rinoseptoplatiei, bolnavul este sfătuit să întrerupă consumul de alcool și fumatul deoarece, substanțele chimice aflate în componența acestor două elemente pot îngreuna procesul de vindecare a leziunilor operatorii și pot favoriza infectarea acestora.

Bolnavii aflați pe tratament cu anticoagulante sau antiagregante plachetare, care urmează să fie supuși rinoplastiei, sunt sfătuiți să întrerupă temporarmedicația până după desfășurarea actului operator, datorită riscului crescut de hemoragie intraoperatorie.

Femeile aflate pe anticoncepționale care urmează să fie supuse unei rinoplastii, sunt sfătuite să întrerupă administrarea acestor medicamente până după desfășurarea intervenției chirurgicale. Este contraindicată efectuarea rinoplastiei în timpul menstrei.

În caz de apariție a vreunei infecții sau a unei viroze în organism, se recomandă amânarea intervenției chirurgicale până la vindecarea bolnavului.

Înainte de efectuarea rinoplastiei, se recomandă evitarea expunerii îndelungate la soare.

De asemenea, se recomandă evitarea curelor de slăbire înainte de efectuarea rinoplastiei deoarece, deficitele nutriționale care por apărea în urma acestor regimuri alimentare pot îngreuna procesul de vindecare a leziunilor operatorii și pot favoriza apariția unor complicații severe în timpul desfășurării actului operator.

La internarea bolnavului în spital, medicul va efectua o anamneză amănunțită pentru a obține informații suplimentare cu privire la celelalte afecțini de care suferă bolnavul, medicamente administrate, etc. Aceste informații pot fi extrem de prețioase pentru prevenirea apariției vreunei complicații în timpul desfășurării actului operator. De asemenea, se recomandă determinarea analizelor de sânge (hemoleucograma completă și examenul biochimic al sângelui) și alte investigații imagistice cardiace și respiratorii, pentru evaluarea statusului biologic al bolnavului.

Cu opt ore înainte de efectuarea procedurii chirurgicale, se impune întreruperea alimentației și a consumului de lichide. [1], [2], [3], [4], [5]

Modul de desfășurare a rinoplastiei

Rinoplastia este o intervenție chirurgicală care se desfășoară sub anestezie generală, cu intubație orotraheală și durează în medie aproximativ două sau trei. Persoanele care necesită efectuarea unei rinoplastii trebuie să aibă vârsta minimă de 18 ani.

Pe parcursul desfășurării actului chirurgical, bolnavul va fi conectat la o anumită aparatură specială, unde vor fi monitorizate frecvența cardiacă și respiratorie, tensiunea arterială și saturația în oxigen a sângelui periferic.

De asemenea, se va monta o linie venoasă care va putea fi utilizată ulterior, în caz de apariție a unei urgențe medicale (reacție alergică la substanțele anestezice administrate sau stop cardio-respirator).

În funcție de modul de desfășurare a intervenției chirurgicale, pot fi descrise următoarele tipuri de rinoplastii:

• Rinoplastia închisă presupune realizarea a două incizii în regiunea interioară a nărilor. Prin intermediul acestor două incizii și cu ajutorul unor instrumente chirurgicale special concepute, medicul acționează la nivelul osului nazal, redându-i altă formă și alte dimensiuni.
• Rinoplastia deschisă presupune efectuarea a două incizii în porțiunea interioară a narinelor și o incizie la nivelul columelei (zona care separă cele două narine); se decolează pielea, se remodelează osul și cartilajul nazal, iar mai apoi se suturează zona incizată.
• Rinoplastia augmentativă se adresează persoanelor a căror nas prezintă dimensiuni extrem de reduse sau este prăbișit. Acest tip de rinoplastie este similar rinoplastiei închise, doar că în loc remodelarea nasului constă în augmentarea acestuia (creșterea acestuia în dimesniuni).
• Rinoplastia secundară se realizează în urma unei rinoplastii inițiale fără rezultate satisfăcătoare. [1], [2], [3], [4], [5]

Îngrijirea postoperatorie în cazul rinoplastiei

După încheierea intervenției chirurgicale, bolnavul este monitorizat continuu până la revenirea stării de conștiență și până la restabilirea completă a tuturor funcțiilor din organism, abolite în urma administrării substanței anestezice.

Postoperator, în interiorul narinelor sunt introduse tampoane sterile special concepute, pentru întreruperea sângerărilor nazale. Aceste tampoane sterile pofi îndepărtate la 24 sau 48 de ore de la efectuarea actului operator. Totodată, pentru ameliorarea rapidă a umflăturii faciale secundară actului operator, se aplică local comprese cu gheață.

Rinoplastia nu este o intervenție chirurgicală dureroasă, însă în prima săptămână de la efectuare pot apărea echimoze (vânătăi) și edeme (umflături) faciale.

Bolnavii supuși rinoplastiei nu necesită spitalizare prelungită. În absența vreunei complicații, externarea bolnavului se poate realiza chiar a doua zi după efectuarea actului operator.

În primele săptămâni de la efectuarea intervenției chirurgicale, bolnavul este sfătuit să evite suflarea nasului și purtarea ochelarilor de soare, care ar putea duce la deformarea osului nazal proaspăt operat. Activitățile cotidiene și profesionale pot fi reluate la două săptămâni de la efectuarea rinoplastiei. Efectuarea unor eforturi fizice intense sau a unor munci fizice mai grele este posibilă la aproximativ două luni de la efectuarea intervenției chirurgicale.

Pentru a preveni apariția unei infecții postoperatorii, vor fi administrate antibiotice bolnavului. Pentru ameliorarea vânătăilor și pentru grăbirea proceselor de vindecare la nivelul nasului, se pot administra unguente antiinflamatoare. [1], [2], [3], [4], [5]

Complicațiile rinoplastiei

Asemenea, oricărei intervenții chirrugicale și rinoplastia poate fi însoțită de anumite complicații, mai mult sau mai puțin severe, în funcție de mai mulți factori, precum starea de sănătate a bolnavului, existența anumitor comorbidități, experiența chirrugului, etc.

Printre posibilele complicații care pot apărea în urma efectuării rinoplastiei, se numără următoarele aspecte patologice:

• Reacție alergică cauzată de substanțele anestezice administrate
• Stop cardio-respirator secundar anesteziei sau unor afecțiuni cronice severe preexistente, care s-au agravat în cursul desfășurării actului operator
• Durere postoperatorie îndelungată
• Dificultăți de respirație
• Infecție postoperatorie
• Pierderea sensibilității la nivelul nasului
• Cicatrici vizibile
• Afectarea căilor respiratorii nazale
• Vindecare lentă
• Rezultat estetic nesatisfăcător. [3], [4], [5]