Operația de fibrom uterin

Fibromul uterin este o tumoră benignă dezvoltată la nivelul uterului, fie în interiorul cavității uterine, fie la exteriorul acesteia, fie în grosimea peretelui uterin. Aceste tumori uterine sunt frecvent înregistrate în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani și nu necesită tratament în lipsa simptomatologiei specifice. Tratamentul se impune în cazul fibroamelor simptomatice. Conform studiilor efectuate în acest sens, aproximativ 80% din populația feminină este diagnosticată cu fibrom uterin până în jurul vârstei de 50 de ani.

În cazul fibroamelor uterine simptomatice, se impune inițial administrarea tratamentului medicamentos de ameliorare a simptomatologiei generate de către tumoră și de reducere în dimensiuni a formațiunii tumorale (modulatori ai receptorilor progesteronici, agoniști de GnRH).

În cazul lipsei de răspuns la tratamentul medicamentos administrat, se impune efectuarea tratamentului chirurgical. Tratamentul chirurgical al fibromului uterin poate fi de mai multe tipuri, în funcție de obiectivul propus:

• Miomectomia este intervenția chirugicală care presupune excizia formațiunii tumorale, cu păstrarea uterului.
• Histerectomia este intervenția chirurgicală care presupune îndepărtarea uterului în totalitate și se recomandă în cazul fibroamelor uterine de mari dimenisiuni.
• Distrugerea fibroamelor uterine prin embolizarea arterei uterine (o tehnică modernă minim-invazivă).

În continuare vom descrie pe rând fiecare din cele trei tipuri operații de fibrom uterin. [1], [2]

Distrugerea fibroamelor uterine prin embolizarea arterei uterine

Embolizarea arterei uterine este recomandată în cazul fibroamelor uterine simptomatice, care agravează calitatea viții bolnavelor în cauză.

Printre contraindicațiile procedurii de embolizare a arterei uterine se numără următoarele circumstanțe:

• Existența unei sarcini viabile
• Prezența unei infecții uterine
• Apariția cancerului uterin sau ovarian
• Dorința bolnavei de a-și păstra fertilitatea, în vederea unei sarcini pe viitor
• Uter și ovare cu vascularizație comună
• Fibroame uterine pedunculate (asociate riscului crescut de torsionare, de rupere sau de infecție)
• Utilizarea dispozitivelor uterine (precum sterilet, etc.)
• Bolnave diagnosticate cu anumite afecțiuni sistemice, precum afecțiuni cardiovasculare, afecțiuni renale, coagulopatii, alergii la diferite substanțe medicamentoase, etc., afecțiuni care pot duce la apariția unor complicații intraoperatorii sau postoperatorii.

Înainte cu două săptămâni de efectuarea procedurii chirurgicale, se recomandă întreruperea fumatului și a consumului de alcool, din cauza faptului că substanțele chimice existente în componența acestor două elemente pot încetini procesul de vindecare a leziunilor operatorii și pot favoriza apariția infecțiilor locale.

La internare, bolnava va fi supusă unei examinări amănunțite pentru identificarea altor comorbidități, cu scopul de a preveni apariția unor complicații pe parcursul desfășurării actului chirurgical. De asemenea, se recomandă efectuarea analizelor de sânge (hemoleucograma completă și examenul biochimic al sângelui), pentru evaluarea statusului biologic al bolnavului.

Cu opt ore înainte de efectuarea procedurii chirurgicale, se recomandă întreruperea consumului de alimente și de lichide.

Operația de embolizare a arterei uterine pentru tratarea fibromului uterin se poate realiza prin anestezie locală, anestezie epidurală sau anestezie generală.

Pe tot parcursul desfășurării actului chirurgical, bolnava va fi conectată la o aparatură specială, prin intermediul căreia vor fi monitorizate frecvența cardiacă și respiratorie, tensiunea arterială și saturația în oxigen al sângelui periferic.

De asemenea, înainte de inițierea actului chirurgical, se recomandă montarea unei linii venoase care va putea fi utilizată ulterior, în caz de apariție a unei urgențe medicale, precum stop cardio-respirator sau reacție de hipersensibilitate la substanțele anestezice administrate.

Procedura de embolizare a arterei uterine în scopul tratării fibromului uterin constă în aplicarea la nivelul celor două artere uterine a unor particule ocluzive pentru întreruperea vascularizării formațiunii tumorale și pentru combaterea simptomatologiei acesteia. Pentru a ajunge la nivelul arterelor uterine, medicul va puncționa arterele femurale la nivelul coapsei.

Procedura este monitorizată radiologic pe toată durata desfășurării, iar dozele de radiații utilizate sunt foarte reduse și nu determină apariția unor efecte adverse în timp.

În urma efectuării procedurii chirugicale, bolnava va fi monitorizată atent până la revenirea stării de conștiență și până la restabilirea tuturor funcțiilor din organism.

Deoarece durerile pelvine, febra, grețurile și vărsăturile sunt frecvent înregistrate în urma efectuării procedurii de embolizare a arterei uterine, în perioada postoperatorie se recomandă administrarea de medicamente analgezice, antiemetice și antiinflamatoare.

Embolizarea arterei uterine are eficacitate similară histerectomiei în lupta pentru combaterea fibromului uterin, însă perioada de recuperare postembolectomie este mult mai redusă față de perioada de recuperare în urma histerectomiei. Conform datelor din literatura de specialitate, în aproximativ 10% din cazuri embolectomia de artere uterine este ineficientă și necesită efectuarea histerectomiei.

Printre complicațiile embolectomiei arterelor uterine se numără următoarele aspecte patologice:

• Amenoreea tranzitorie sau permanentă
• Infecțiile uterine
• Embolizarea accidentală a altor vase de sângetromboza venoasă profundă
• Embolismul pulmonar
• Eliminarea pe cale vaginală a unui fibrom uterin pedunculat rupt. [1], [2], [3], [4], [5]

Miomectomia

Miomectomia este intervenția chirurgicală de îndepărtare a fibroamelor uterine, recomandată cu predominanță în cazul femeilor diagnosticate cu fibroame uterine simptomatice, care își doresc conservarea fertilității în vederea unei sarcini pe viitor.

Printre contraindicațiile miomectomiei se numără fibroamele uterine de dimensiuni voluminoase și tumorile uterine cu suspiciune de malignitate.

Pregătirea preoperatorie în cazul miomectomiei este similară embolizării de artere uterine și este reprezentată de următoarele aspecte:

• în întreruperea consumului de alcool și a fumatului cu două sau trei săptămâni înainte de efectuarea intervenției chirurgicale
• întreruperea administrării de anticoncepționale și medicamente care pot influența procesul de coagulare a sângelui cu o lună înainte de efectuarea acetului chirurgical
• examinarea biologică și clinică a bolnavei pentru obținerea unor informații cu privire la starea sa de sănătate, în vederea prevenirii apariției unor complicații intraoperatorii sau postoperatorii
• întreruperea alimentației și a consumului de lichide cu opt ore înainte de efectuarea intervenției chirugicale.

Miomectomia poate fi realizată sub anestezie epidurală sau generală. Este necesară monitorizarea permanentă a funcțiilor vitale ale bolnavei pe tot parcursul desfășurării actului chirurgical și se impune montarea unei linii venoase în caz de apariție a unei urgențe medicale (reacții alergice la substanțele anestezice administrate sau stop cardio-respirator).

În funcție de modul de desfășurare a intervenției chirrugicale, pot fi descrise trei tipuri de miomectomii:

• Miomectomia clasică, deschisă, efectuată pe cale abdominală. Aceasta presupune efectuarea unei incizii la nivelul peretelui abdominal, în zona hipogastrului; se secționează fiecare strat tisular până se ajunge la nivelul uterului. Odată ajuns la acest nivel, chirurgul va exciza fibromul uterin localizat submucos sau în grosimea peretelui uterin. După excizia formațiunii tumorale, se reface integritatea peretelui abdominal.
• Miomectomia histeroscopică. Presupune excizia chirurgicală, pe cale vaginală, cu ajutorul histeroscopului (instrument care permite vizualizarea și explorarea întregii cavități uterine), a fibroamelor uterine localizate la nivelul cavității uterine.
• Miomectomia laparoscopică. Metodă minim-invazivă de îndepărtare pe cale chirurgicală a fibroamelor uterine de dimensiuni reduse sau moderate.

Asemenea embolizării de artere uterine, îngrijirea postoperatorie în cazul miomectomiei constă în monitorizarea continuă a bolnavei până la restabilirea stării de conștiență și a celorlalte funcții din organism, abolite prin intermediul substanțelor anestezice și administrarea medicației analgezice, dacă aceatsa din urmă este necesară. [1], [2], [3], [4], [5]

Histerectomia

Histerectomia este intervenția chirurgicală de îndepărtare a uterului în totalitate. Ca tratament în cazul fibroamelor uterine, histerectomia este recomandată în cazul fibroamelor uterine voluminoase, cu simptomatologie zgomotoasă, precum și în cazul femeilor diagnosticate cu fibroame uterine, care nu-și doresc alte sarcini pe viitor.

Pregătirea preoperatorie în cazul histerectomiei este similară celorlalte proceduri chirrugicale de combatere a fibroamelor uterine, descrise anteior și constă în întreruperea fumatului și a consumului de alcool, întreruperea administrării de anticoncepționale și medicamente care pot influența coagularea sângelui, evaluarea statusului hematologic al bolnavului, examinarea funcției cardiace și respiratorii (pentru prevenirea apariției unor complicații în acest sens) și sistarea alimentării și a consumului de lichide cu opt ore înainte de efectuarea procedurii chirurgicale.

În funcție de structurile anatomice îndepărtate, pot fi descrise trei tipuri de histerectomii:

• Histerectomia totală, care presupune îndepărtarea în totalitate a uterului (inclusiv a colului uterin).
• Histerectomia parțială sau subtotală, care presupune eliminarea corpului uterin, cu păstrarea colului uterin.
• Histerectomia radicală, care presupune îndepărtarea uterului în întregime, a ovarelor, a structurilor anatomice care susțin uterul și a ganglionilor limfatici aflați în vecinătatea uterului.

În funcție de modul de realizare a actului operator, pot fi descrise patru tipuri de histerectomii:

• Histerectomia abdominală; aceasta constă în efectuarea unei incizii la nivelul peretelui abdominal, în zona hipogastrului, cu secționarea fiecărui strat anatomic, până se ajunge la nivelul cavității abdomino-pelvine unde este poziționat uterul. Se detașează uterul de structurile adiacente și se îndepărtează.
• Histerectomia vaginală presupune îndepărtarea uterului prin intermediul cavității uterine. Cu ajutorul unor instrumente speciale, se pătrunde în cavitatea vaginală și se ajunge la nivelul colului și a corpului uterin; aceste două elemente anatomice sunt ulterior secționate și îndepărtate.
• Histerectomia vaginală laparoscopică presupune îndepărtarea uterului pe cale minim-invazivă, prin intermediul cavității vaginale, cu ajutorul unor instrumente speciale.
• Histerectomia supracervicală laparoscopică presupune îndepărtarea uterului prin intermediul unor proceduri chirurgicale minim-invazive, cu ajutorul unor instrumente chirurgicale speciale.

Asemenea miomectomiei și embolizării arterelor uterine, histerectomia trebuie realizată sub anestezie generală.

Înainte de începerea actului chirurgical, la administrarea substanțelor anestezice, bolnava este conectată la anumite aparate speciale, pentru monitorizarea, pe toată durata actului chirurgical, a frecvenței cardiace și respiratorii, a tensiunii arteriale și a saturației în oxigen al sângelui periferic.

După încheierea actului chirurgical, bolnava este monitorizată continuu până la revenirea stării de conștiență și până la restabilirea tuturor funcțiilor din organism. De asemenea, postoperator pot fi administrate analgezice, pentru ameliorarea durerii postoperatorii.

Printre complicațiile histerectomiei se numără următoarele aspecte patologice:

• Hemoragii intraoperatorii sau postoperatorii masive, cu risc crescut de șoc hemoragic, care necesită înlocuirea masei sangvine pierdute prin transfuzie sangvină
• Tulburări cardiace sau respiratorii, determinate de substanțele anestezice
• Lezarea intraoperatorie a vezicii urinare sau a intestinelor
• Formarea hematoamelor la locul plăgii
• Dehiscența plăgii
• Embolia pulmonară
• Necesitatea modificării tipului de incizie, în timpul desfășurării actului operator
• Infecții intraoperatorii sau postoperatorii ale plăgii
• Febră.
• Slăbirea musculaturii pelvine
• Dificultăți la urinare
• Formarea aderențelor la nivel pelvin
• Instalarea prematură a menopauzei. [1], [2], [3], [4], [5]