Operația de refacere a himenului

Operația de refacere a himenului, denumită în termeni medicali himenoplastie sau himenorafie, presupune refacerea integrității anatomice a membranei himenului, scopul fiind unul estetic sau cosmetic, în funcție de tehnica operatorie pentru care se optează și de nevoile pacientei. De regulă, operația de refacere a himenului este solicitată înainte de căsătorie, pentru conformarea religioasă sau culturală. Profesioniștii din sănătate nu recomandă himenoplastia decât în situațiile în care procedura chirurgicală este o componentă a procesului de vindecare psihologică, la pacientele care au fost abuzate sexual. Deoarece nu este considerată o parte a îngrijirilor ginecologice convenționale, himenoplastia este clasificată adesea ca procedură de chirurgie plastică. (1) (2) (3)

Himenorafia este o operație chirurgicală sigură, asociată foarte rar cu efecte secundare severe. Gradul de risc este neglijabil, însă anumite complicații pot fi raportate. La fel ca în cazul oricărei alte proceduri chirurgicale, există riscuri de sângerare, riscuri asociate anestezicului și riscuri de infecție. Procedura chirurgicală prin care este refăcută integritatea himenului durează în general aproximativ una până la două ore și se realizează sub anestezie. În majoritatea cazurilor, internarea în spital în urma operației nu este necesară. Prețurile în privat pentru operația de himenoplastie pornesc de la 2.000 de lei și pot ajunge la 7.500 de lei. (1) (2) (3)

Ruperea himenului, deși asociată frecvent cu raporturile sexuale, se poate produce inclusiv în timpul exercițiilor fizice, cât și în urma masturbării, ridicării unor greutăți sau utilizării tampoanelor. De asemenea, anumite malformații congenitale, precum himenul imperforat sau microperforat, necesită corectura chirurgicală printr-o operație de himenoplastie. Himenul septat, ce presupune existența a două orificii în mijlocul deschiderii vaginului, în locul unuia singur, sau care poate face referire la un himen de o grosime exagerată sau o rigiditate crescută, poate necesita tratamentul chirurgical. (1) (7)

Valorile și credințele medicilor influențează modul în care este percepută solicitarea unei femei de a fi supusă intervenției chirurgicale. În general, în statele occidentale, medicii sunt dispuși să efectueze operația de himenoplastie, problema fiind considerată una anatomică. În schimb, în țările non-occidentale, efectuarea unei operații de himenoplastie poate să coincidă cu retragerea licenței de practică a cadrului medical. (1) (2)

Pregătirea de operație

Înainte de internare, pacienta va fi consultată de către medicul chirurg și va primi indicațiile preoperatorii. În cadrul consultului, medicul va examina starea de sănătate a pacientei, istoricul său medical și va evalua eventualele contraindicații. Medicul are datoria să îi comunice pacientei toate informațiile de care aceasta are nevoie cu privire la operație, riscuri, beneficii sau eventuale modificări fiziologice post-operatorii. La rândul său, pacienta poate adresa întrebări și îi poate comunica medicului care sunt nevoile și așteptările sale. În cadrul consultului pre-chirurgical se va stabili și tehnica chirurgicală ce va fi folosită, dar și modalitatea de sedare. (3) (4)

Indicațiile preoperatorii pot să prevadă întreruperea medicației anti-inflamatoare cu cel puțin o săptămână înainte de operație, întreruperea fumatului cu o lună înaintea intervenției chirurgicale, întreruperea consumului de alimente sau lichide cu câteva ore înainte de operație, cât și evitarea unei diete stricte. Analizele preoperatorii necesare înaintea operației de himenoplastie sunt examenul sanguin cu hemoleucograma completă, radiografia pulmonară, electrocardiograma și examenul ginecologic (care să cuprindă analize ale secreției vaginale și test Papanicolau). (8)

Dieta preoperatorie este aceeași pe care pacienta o avea și înainte de operație, nefiind necesară modificarea în vreun fel a obiceiurilor alimentare. Cu toate acestea, medicul poate recomanda evitarea consumului de alimente sau de lichide cu opt până la douăsprezece ore înainte de operație. Trebuie evitat, de asemenea, consumul exagerat de alimente cu mai mult de douăsprezece ore înainte de himenoplastie. Pacientele care se află sub tratament medicamentos pentru o afecțiune preexistentă pot să își administreze medicamentele doar dacă medicul a indicat acest lucru. Atunci când există interdicția de a consuma lichide înainte de operație, dar totodată indicația de administrare a medicamentelor, acestea vor fi luate cu o înghițitură mică de apă. (5) (6)

Intervenția chirurgicală - procedura

Tipul intervenției. Himenorafia este o procedură non-invazivă, de o complexitate redusă, care poate fi realizată sub anestezie locală. În unele situații, la solicitarea pacientului și sub anumite circumstanțe, operația de de refacere a himenului poate fi efectuată sub anestezie totală. Există abordări chirurgicale distincte pentru care se poate opta în reconstrucția himenului. (6) (7) (8)

Tehnica de bază, preferată de majoritatea medicilor, prevede reconstrucția părților rupte ale himenului prin cusături absorbabile. Tehnica este recomandată atunci când există rămășițe ale himenului care pot fi cusute împreună. Procedura chirurgicală durează între 30 de minute și o oră și este realizată în ambulatoriu, nefiind necesară internarea pe timpul nopții, cu mici excepții. (6) (7)

Reconstrucția completă a himenului este indicată atunci când nu există fragmente de membrană. În astfel de cazuri, himenul poate fi refăcut cu ajutorul țesutului vaginal, însă perioada de recuperare va crește. În cazul unei reconstrucții a himenului folosind țesut din pereții vaginali este necesară abstinența sexuală cu cel puțin trei luni înainte de operație. (6) (7)

Tehnica Alloplant, considerată o alternativă la tehnica reconstrucției himenului, este preferată de pacientele care solicită operația din motive culturale sau etnice. Atunci când este utilizată această tehnică, în cadrul operației chirurgul va insera în vagin un biomaterial (materiale naturale sau sintetice folosite pentru a înlocui țesutul deteriorat), care va ține loc de membrană. Stimularea sângerării tradiționale după penetrarea ulterioară se poate realiza prin adăugarea în timpul operației de sânge artificial sau prelevat de la pacientă în țesutul folosit. (6) (7) (11)

Cum decurge/în ce constă operația

Procedura chirurgicală de refacere a himenului se realizează sub anestezie locală sau generală. Pacienta este plasată în poziție de litotomie (poziția ginecologică - culcat pe spate, cu picioarele flexate la 90 de grade de șolduri și genunchii îndoiți la 70 până la 90 de grade), după care are loc pregătirea zonei pentru operație. Labiile sunt retrase bilateral, iar procedura chirurgicală începe prin excizarea marginilor libere ale fiecărui fragment de himen, cu ajutorul unui bisturiu sau a unei foarfece, lăsând intact doar vârful fragmentelor intacte. (10) (12) (13)

Pentru refacerea himenului, medicul va realiza mai întâi suturarea marginii libere apropiată de vârful rămășitelor din himen, urmată de suturi simple pe suprafața internă și externă a resturilor. Stratul superior de țesut îndepărtat se va reface la câteva săptămâni de la operație, atunci când va fi căpătat și aspectul dorit. În urma operației nu este necesară plasarea unor pansamente peste linia de sutură, ci doar aplicarea de unguent antibiotic, pentru a scădea riscul de infecții. Deși nu este necesar un pansament, pacienta va fi sfătuită să poarte tampoane, pentru a evita colorarea cu sânge a hainelor sau lenjeriei. (10) (12) (13)

Durata medie a operației de refacere a himenului este de una până la două ore, însă în anumite clinici întreaga procedură chirurgicală poate dura mai puțin de 40 de minute. Externarea are loc de regulă în aceeași zi sau în ziua următoare. În cazul apariției unor complicații, se poate recomanda șederea pentru mai multe zile în spital, sub supravegherea cadrelor medicale. (7) (10) (13)

Complicații posibile intraoperator

Deși operația de refacere a himenului este în general una sigură, o himenorafie prezintă un anumit grad de risc, la fel ca oricare altă intervenție chirurgicală. Complicațiile pot să fie raportate în timpul procedurii chirurgicale, precum și postoperator, la câteva ore sau chiar zile de la operație. Complicațiile posibile intraoperator includ:

Lezarea unui nerv.

Considerat unul dintre cele mai grave scenarii, deteriorarea unui nerv va determina reducerea senzației în regiunea genitală, postoperator fiind raportată o amorțeală. În mod normal, sentimentul de amorțeală este prezent la majoritatea pacienților, însă amorțeala dispare de regulă într-un interval scurt de timp. În schimb, atunci când este afectat un nerv, amorțeala persistă pe o perioadă lungă de timp. Deteriorarea structurilor nervoase are ca efect reducerea sau pierderea senzațiilor pe termen lung. (4) (14)

Hemoragie excesivă.

Scurgerile de sânge apărute în timpul procedurii chirurgicale sunt normale și în cazuri extrem de rare reprezintă o problemă. Transfuziile sanguine nu sunt necesare, deoarece în practică nu au fost raportate cazuri de hemoragie masivă. (4) (14)

Alte complicații posibile:

• alodinia (sensibilitatea crescută a țesuturilor la stimuli dureroși, din cauza îndepărtării a unei cantități crescute de țesut);
• pigmentare sau hipopigmentare (himenul îți poate modifica permanent sau temporar culoarea);
• deteriorarea marginilor labiilor. (4) (14)

Ce se întâmplă imediat după operație?

Imediat după operație pot apărea sângerări neînsemnate cantitativ, cât și dureri de intensitate scăzută, care cedează în urma administrării de medicamente antialgice. Durerile și sângerările reduse apărute post-operator sunt considerate normale și nu constituie un motiv de îngrijorare. În schimb, durerile puternice care nu cedează în urma administrării de medicamente sau sângerările abundente pot să reprezinte manifestări ale unor complicații. (7) (8)

Înainte de externare, pacienta este văzută de către medic, pentru evaluarea operației. Dacă nu există complicații, se va recomanda externarea din spital în aceeași zi. Pacienta poate reveni la serviciu după trei sau patru zile de la operație, cu mici excepții. Este contraindicată revenirea la serviciu în prima săptămână de după operație, dacă munca implică activitate fizică de intensitate moderată sau crescută. (8) (13)

Postoperator se recomandă curățarea zonei cu apă caldă și aplicarea de unguent antibiotic. Igiena locală trebuie să fie riguroasă, realizată după fiecare micțiune sau defecație, dacă este posibil. Poate fi contraindicată baia în primele două zile de la operație. Timp de cinci până la șapte zile se va recurge la administrarea unui medicament antiinfecțios cu spectru larg, împreună cu un antibiotic betalactamic. Antiinflamatoarele sau antialgicele pot fi, de asemenea, necesare. (7) (8) (13)

Vindecarea completă durează aproximativ patru-șase săptămâni, perioadă în care este obligatorie abstinența sexuală. De asemenea, este interzisă folosirea tampoanelor interne și a lenjeriei intime strâmte, pentru a nu compromite operația și pentru a permite vindecarea rapidă.

În urma operației de refacere a himenului nu vor exista semne vizibile, devenind imposibil de făcut diferența dintre un himen natural și cel reconstruit. De regulă, după maximum șase săptămâni procesul de reconstrucție va fi complet, astfel că vor putea fi experimentate toate senzațiile asociate cu sexul virginal, pentru prima dată. (7) (8)

Evoluția și prognosticul postoperator

În majoritatea cazurilor, prognosticul postoperator este unul favorabil, vindecarea completă fiind obținută după patru până la șase săptămâni, cu mici excepții. Evoluția postoperatorie este influențată de conduita pacientei și poate fi nefavorabilă, în prezența unor complicații. O igienă deficitară poate duce la apariția unei infecții locale, în timp ce nerespectarea indicațiilor medicului ar putea pune în pericol rezultatul operator. Rezultatul cosmetic obținut în urma operației de refacere a himenului este în majoritatea cazurilor unul bun. În anumite situații, rezultatul poate să nu corespundă așteptărilor pacientei sau partenerului acesteia, vorbindu-se, în astfel de cazuri, despre o complicație postoperatorie. (4) (14)

Posibilele complicații postoperator includ:

Sângerarea - poate fi considerată normală, atunci când cantitatea de sânge eliminată este una redusă și eliminările de sânge se opresc după câteva zile de la operație. Majoritatea chirurgilor consideră că sângerarea raportată în urma operației de reconstrucție a himenului este la fel de intensă ca sângerarea menstruală, astfel că nu ar trebui să fie percepută negativ. Cu toate acestea, dacă sângerarea este anormală, însemnată cantitativ sau dacă intensitatea sa crește treptat, este obligatorie revenirea la medic. (4) (9)

Tumefierea sau durerea. Cantitatea de durere resimțită nu este întotdeauna aceeași pentru toate femeile, deoarece anumite caracteristici, precum poziționarea himenului, influențează prognosticul și recuperarea. De regulă, durerile se ameliorează în urma administrării de medicamente antialgice disponibile fără rețetă. În cazul tumefierii sau vânătăilor locale, acestea dispar de la sine în câteva zile sau săptămâni. Medicii recomandă odihnă la pat pentru a permite vindecarea naturală a vânătăilor locale. (4) (14)

Infecția locală. Complicația cu grad de risc crescut cel mai frecvent raportată în urma unei intervenții chirurgicale ce implică incizie. Infecția în urma himenoplastiei se manifestă prin scurgeri locale, roșeață și inflamare la locul inciziei, însoțite adesea de febră. Pentru a evita infecția, este necesară îngrijirea plăgii conform indicațiilor medicului și administrarea de antibiotice preventiv, atunci când acestea sunt prescrise. (4) (10) (12) (13)

Ce urmează după externare?

Revenirea la controlul chirurgical este necesară la o lună, respectiv trei luni de la operație, pentru evaluarea operației. Toți pacienții vor fi evaluați în ziua operației, anumite teste ginecologice fiind necesare în cadrul consultului post-operator. Dacă rezultatul nu este cel dorit, poate fi necesară realizarea unei proceduri secundare. Cu toate acestea, eventualele supra-corectări sau sub-corectări nu vor necesita și nu vor beneficia de un tratament. (9)

Întrebări frecvente legate de operație:

Există situații în care este contraindicată operația de refacere a himenului rupt?

Himenoplastia este contraindicată femeilor cu infecții pelvine active sau netratate, cât și celor care suferă de tulburări de coagulare, afecțiuni maligne sau inflamatorii. Vulvodinia, ce descrie durerea cronică sau disconfortul apărut în regiunea vulvară, poate să reprezinte o altă contraindicație, deoarece himenoplastia ar putea exacerba durerile. (12)

Cine poate efectua operația de refacere a himenului?

Chirurgia estetică genitală feminină este efectuată frecvent de către ginecologici, obstetricieni, chirurgi plastici, cât și de către medici urologi. În unele țări, aproximativ jumătate din totalul procedurilor chirurgicale cosmetice genitale efectuate la femei sunt realizate de către medicii ginecologi. (14)

Ce alte proceduri de chirurgie estetică feminină există?

Modificarea aspectului și/sau a funcției estetice a organelor genitale femine este posibilă nu doar prin himenoplastie, ci și prin labiaplastie (mărirea sau reducerea labiilor), perineoplastie (refacerea lungimii perineale), clitoridotomie (circumcizia la femei) sau lipoplastie vulvară (eliminarea grăsimii din regiunea pubiană, în zona mons veneris). (14)