Operația de ruptură de perineu

Ruptura perineului constituie lacerarea țesuturilor din componența planșeului pelvin, apare cel mai frecvent în cazul femeilor în timpul nașterii naturale, iar în evoluție se poate complica prin disfuncții ale aparatului digestiv și genitourinar.

Ce este perineul și cum se producere ruptura sa?

Perineul reprezintă regiunea anatomică situată între organele genitale externe și orificiul anal. La femei acesta se află între orificiul vaginal și sfincterul anal extern, iar în cazul bărbaților delimitează zona cuprinsă între scrot și anus. Din punct de vedere anatomic, regiunea perineală prezintă o formă romboidală, delimitată anterior de simfiza pubiană, care reprezintă unirea dintre cele două oase pubiene, stâng și drept; limita posterioară este constituită de osul coccis, ultima structură osoasă a coloanei vertebrale, iar lateral se descriu drept limite tuberozitățile ischiatice stângă și dreaptă care reprezintă două structuri reliefate ce aparțin porțiunilor ischiatice ale oaselor bazinului.

Ruptura perineului se întâlnește cel mai des la pacientele multipare care au optat pentru nașteri pe cale naturală sau în cazul femeilor cu sarcină multiplă. Alte cauze pentru apariția acesteia sunt obezitatea, fluctuațiile dese ale greutății și stările patologice cronice care impun eforturi de tuse, micțiune sau defecație. (1), (2)

În ce constă operația de ruptură de perineu?

Refacerea prin manevre chirurgicale a perineului este indicată în cazul rupturilor care interesează mucoasa vaginală și/sau sfincterul anal intern sau extern. Din punct de vedere al complexității, refacerea perineului este în general o intervenție simplă care constă în aplicarea câtorva fire de sutură în sala de nașteri; în cazul lacerațiilor cu grad mai sever, intervenția va avea loc sub anestezie loco-regională sau generală într-o sală de operație.

Intervențiile efectuate postpartum în cadrul aceleași spitalizări nu necesită prelungirea perioadei petrecute în spital, însă refacerea unei rupturi vechi va fi urmată de circa trei zile de spitalizare, costul putând ajunge până la 7000 de lei in sectorul privat. (3), (4)

Cum trebuie să mă pregătesc pentru operație?

Având în vedere faptul că rupturile produse postpartum vor fi reparate precoce, în continuare va fi prezentată conduita preoperatorie a pacientelor cu rupturi perineale „vechi” sau prolaps genital instalat insidios care vor fi reparate în timpul unei spitalizări distincte.

În momentul în care decideți să optați pentru intervenția chirurgicală va trebui să îi comunicați medicului dumneavoastră detalii despre medicația pe care o luați, iar dacă sunteți sub tratament anticoagulant sau antiagregant va putea fi nevoie să o întrerupeți cu câteva zile înainte, întrucât acest tip de medicamente cresc riscul sângerărilor intraoperatorii. Când vă pregătiți pentru operație trebuie să aveți în vedere faptul că veți rămâne în spital cel puțin o zi după finalizarea intervenției. Va fi util să vă procurați un tip de irigator vaginal care vă va fi util în perioada imediat postoperatorie.

Înaintea intervenției vi se va efectua o clismă evacuatorie sau vă vor fi administrate laxative în scopul evacuării conținutul din tubul digestiv. În funcție de tipul de anestezie care se efectuează, este posibil să vi se ceară să nu vă alimentați și să nu beți apă cu câteva ore înainte. Imediat înaintea operației veți face un duș (este de dorit evitarea gelurilor de duș parfumate, a loțiunilor sau a deodorantelor), apoi vi se va îndepărta părul din regiunea perineală. Este important să nu vă radeți înaintea operației, întrucât va crește substanțial riscul de infecție locală. (5), (6)

Cum se efectuează intervenția chirurgicală?

Conduita operatorie în cazul rupturilor de perineu variază, atât în funcție de gravitate, cât și de timpul scurs de la instalarea primelor semne.

În cazul în care ruptura este reparată postpartum și nu afectează decât tegumentul, medicul dumneavoastră va plasa câteva suturi pentru a restabili continuitatea pielii. Lacerațiile de grad mai sever, care interesează atât pielea, cât și mucoasa vaginală, posibil musculatura regiunii sau sfincterul anal intern sau extern, intervenția va avea loc sub anestezie loco-regională sau generală pentru a putea facilita relaxarea musculaturii. În acest caz, medicul va repara straturile anatomice pe rând până la piele pentru a reface structura și funcția vaginului și a rectului.

Repararea rupturilor perineale vechi implică drept prim pas excizia țesutului cicatriceal, urmată de explorarea intraoperatorie a anatomiei regionale. În acest timp operator, chirurgul va evalua structurile anatomice, iar la nevoie va repara structurile care oferă suport regiunii (mușchi, ligamente). În cazul în care pacienta declară simptome în sfera urologică, de exemplu pierderi urinare, medicul va interveni și asupra uretrei și/sau vezicii urinare, după caz. Operația continuă cu repararea succesivă a straturilor anatomice, până la refacerea continuității complete. (7), (8)

Ce se întâmplă imediat după operație?

După terminarea intervenției va urma o perioadă în care anestezia își va diminua treptat efectul, astfel: anestezicul local utilizat în cazul rupturilor minore va fi metabolizat în câteva ore, iar anestestezia generală își va pierde total efectul după 48 de ore, timp în care veți putea experimenta amețeli, vertij, senzație de greață, vărsături.

Pe perioada spitalizării vă va fi monitorizată diureza (cantitatea totală de urină eliminată în 24 de ore) în scopul identificării unei potențiale retenții urinare; există posibilitatea să vi se introducă o sondă urinară pentru a facilita vindecarea plăgii. De asemenea, în spital veți primi medicație analgezică la nevoie și vi se va realiza toaleta plăgii chirurgicale urmată de schimbarea pansamentului. (6), (9)

Care sunt riscurile intervenției?

Complicațiile postoperatorii ale acestei operații sunt reduse numeric și nu prezintă un grad mare de gravitate, însă trebuie să le aveți în vedere pentru a le putea preveni:

• Sângerarea: de obicei în cantitate redusă, va dura câteva zile și se va opri spontan;
• Durerea: are intensitate mică sau moderată și cedează la analgezicele obișnuite;
• Infecția plăgii: în cele mai multe cazuri este prevenită prin administrarea unei doze de antibiotic imediat postoperator;
• Retenția urinară: manifestată prin dificultatea sau imposibilitatea de a urina, este soluționată prin plasarea unei sonde urinare care va fi menținută câteva zile;
• Constipația: apare consecutiv aportului insuficient de fibre și necesită administrarea laxativelor. (10), (11)

La ce trebuie să mă aștept după externare?

Recuperarea după operație variază între două și șase săptămâni, însă revenirea la activitățile zilnice obișnuite va putea fi făcută după câteva zile. În primele zile de după operație veți avea nevoie să utilizați un irigator vaginal pentru a menține zona cât mai curată și va trebui să uscați zona prin tamponare, nu prin ștergere sau frecare. Sunteți sfătuită să verificați aspectul plăgii operatorii și să fiți atentă la eventuala apariție a inflamației sau a semnelor de infecție. (12)

Va trebui să urmez un regim special?

În general nu este necesară urmarea unui regim alimentar special, însă este de dorit să va hidratați suficent și să consumați alimente bogate în fibre pentru a preveni constipația. Din punct de vedere al activităților fizice, este interzisă ridicarea greutăților, precum și sporturi precum ciclismul sau călăria pentru o perioadă de șase săptămâni. De asemenea, în primele două luni, actul sexual ar trebui evitat. Dacă simțiti durere în timpul actului sexual după trecerea acestei perioade, este de dorit să vă adresați medicului dumneavoastră. (12), (13)

Cum îmi va afecta operația viața? Dar lipsa ei?

Efectuarea perineoplastiei va ajuta să vă recăptătați funcția planșeului pelvin, precum și aspectul zonei perineale de dinaintea nașterii. În cazul apariției simptomelor din sfera urinară sau digestivă, operația le va rezolva cu succes. De asemenea, intervenția va îmbunătăți funcția sexuală, mai ales pentru pacientele care experimentează mâncărime sau laxitate vaginală.

Lipsa intervenției chirurgicale va putea determina apariția prolapsului genital, care constă în coborârea organelor aflate în regiunea pelvină sub nivelul normal anatomic. Pacientele pot acuza simptome de tipul incontinenței urinare sau fecale, durere sau disconfort în timpul actului sexual, infecții urinare, dureri în zona lombară sau senzație continuă de disconfort în zona pelvină. (14), (15)

Întrebări frecvente

Operația îmi va afecta capacitatea de a naște natural?

Nu, perineoplastia în cele mai multe cazuri nu va influența nașterile ulterioare. Cu toate acestea, persoanele care au suferit rupturi grave care au necesitat reconstrucții laborioase pot fi sfătuite să aleagă nașterea prin cezariană.

La ce interval de timp trebuie să îmi scot firele?

În general, aceasă procedură se realizează cu fire resorbabile, care nu necesită extragere și se vor dizolva în aproximativ 6 săptămâni.

Pot dezvolta ruptură de perineu dacă nu am fost niciodată gravidă?

Da, lacerația perineală poate apărea pe seama supraponderabilității sau prin scăderea bruscă în greutate.

Ruptura perineului poate fi tratată și prin alte mijloace?

Singura soluție definitvă și completă este intervenția chirurgicală. Simptomele pot fi ameliorate însă prin efectuarea unor exerciții fizice de tip Kegel sau prin introducerea unei bandelete suburetrale pentru tratamentul incontinenței urinare.

Ruptura de perineu reprezintă o urgență?

Nu, această afecțiune poate evolua pe parcursul mai multor ani fără a pune în pericol viața, însă poate afecta semnificativ calitatea vieții sociale și sexuale.